O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘love’

Marie Taglioni

În opinia mea, toți marii artiști ai lumii, geniile, au o viață de poveste. 

De curând am vizionat  ”Puccini” dramă, film. Povestea vieţii şi a carierei marelui compozitor italian Giacomo Puccini. Unul din cei mai apreciați muzicieni din toate timpurile. ”Transformă iubirea în muzică și, cucerește lumea cu pasiunea sa~ ”Vissi d’arte, vissi d’amore”-„Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire.” Bijuteriile compozitorului: „Turandot”, „Tosca” şi „Madama Butterfly”, „Boema”.

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Marie Taglioni, despre viata si succesul ei impresionant. 

Marie, cea cu mișcări ritmice! Cu gesturi nobile! Cu atitudini poetice și, mai presus de toate, cu o melancolie dulce!

5b11b324aee0216d138ecd94ac4af303

Balerina, Marie Taglioni (n.23 April 1804 Stockholm, Suedia – m.22 April 1884  – d.24 aprilie 1884, Marsilia, Franța,la fiul ei, George)

    Marie, figura centrală în baletul erei romantice, sa născut la Stockholm, în familia coregrafului Philip Taglioni.    

Prima balerina romantică. ”Maria Divina”

Ea a atins cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet.

„La Sylphide” primul balet dansat în poante, de nimeni alta decât Marie . Cu brațele ridicate spre cer,  ea a fost îndreptată spre înainte, în timp ce un picior a rămas întins.

8a20ee49b7e1

Astăzi, coregrafii scriu despre acest atribut ca fiind cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet. „Fața ei purta amprenta unui farmec deosebit, un farmec blând~

Maria a cucerit publicul parizian în 1827 la carnavalul venețian, devenind astfel un oaspete frecvent al scenei, Opera Garnier din Paris.

În martie 1832 a avut loc premiera baletului Sylphide, marcând începutul erei romantice a baletului.

ballerinamariec

 Ea, ”părea țesută din lumina lunii„ strălucind misterios pe scenă. Esența artei ei, este atât de pură încât „ar putea dansa în templu fără a insulta sfințenia acestui loc”. După cum scriau contemporanii, „să intre într-un templu strălucitor al artelor frumoase”. Astfel, în 1836, era prezentată, în premieră, „Silfida” lui Bournonville, devenită faimoasă în lumea întreagă. ”Silfida” este o ființă imaginară, o irezistibilă silfidă, o închipuire gingașă și grațioasă, care îl ademenește pe iubitul ei, scoțianul James, într-o lume ireală de vis diafan, 

 dar își pierde șansele la fericire, el moare.

Când dansam, spunea Marie Taglioni, eu surâdeam, nu râdeam, eram fericită.

a3d2e0785c22

Maria Taglioni la 30 de ani s-a căsătorit cu contele Gilbert de Voisins o  „dragostea și prietenie reciprocă”, ea a primit un titlu, care însă nu l-a folosit niciodată. Marie în primii doi ani de căsătorie a dat naștere la doi copii: un fiu și o fiică.

Balerinei îi plăcea lucruri frumoase și scumpe, Argintul, porțelanul, picturile, mobilierul unor maeștri celebri, o „cămară cu diamante”. Când a încercat să-și liniștească apetitul, atunci a izbucnit o serie întreagă de scandaluri – deloc în spiritul romantismului.

Divorțul oficial a fost emis la începutul anului 1835.

Ar putea fi mica, pretențioasă, capricioasa, cruda. Dar, în același timp, admiratorii ei, când și-a părăsit soțul, i-au admirat „fascinația”

ballerinamariec

 

Publicul parizian a văzut acum în balerina un „trandafir umed”, parfum care a dispărut și pe care toată lumea și-a dorit să-l bea până la sațietate”.

Maria-Taglioni

În octombrie 1829, A.I. Turgenev a scris : „Am văzut picioarele minunate ale domnișoarei Taglioni”.

Primele știri despre un posibil turneu au apărut în primăvara anului 1837, în Petersburg.

Cei norocoși erau văzuți, plecând cu biletele în mâini. Marie a dansat la Sankt Petersburg timp de cinci sezoane la rând, între 1837 și 1842. Părea să ofere publicului posibilitatea de a se bucura pe deplin de arta sa.

Maria Taglioni2

Odată ce și-a rănit mâna, spectacolele au fost anulate, ceea ce a făcut ca balerin să scrie: „Două săptămâni lungi, plictisitoare și nesfârșite, iar în tot acest timp Petersburg suferă . Alți artiști au încercat să distreze publicul, dar toate în zadar. Ea a ieșit din nou cu o mână legată cu mătase, iar Petersburg a reînviat și sa luminat din nou … „

„Este într-adevăr un dans cu dificultăți?” Aici, în fiecare gest,  fiecare oscilație se află o ”poezia luxoasă „. „Nu dansa, ci cântă ca o vioara lui Paganini, pictează ca Raphael.” .

Marie, încântă publicul rus, fața ei, tristă, evazivă, ca și cum ar vibra, era mai presus de ceea ce se numește balet,”a condus publicul în lumea viselor”; l-au îngropat pe Pușkin, care a fost ucis într-un duel, dar dansul, balerinei sa dovedit a fi un fel de vindecare a sufletului lor și pacificarea inimii .

Maria Taglionini3

Criticii ruși, au spus ca „nu poate fi numită dansatoare: este un artist, este un poet în cel mai amplu sens al cuvântului, a adus beneficii întregului balet ;i tinerilor dansatori. Vroiau să se miște frumos, să aibă aceleași maniere elegante, ca ale lui, Marie.

Ultima performanță a balerinei din Sankt-Petersburg a avut loc la 1 martie 1842. A fost chemată de 18 ori. La finalul spectacolului, ea s-a adresat publicului spunând:  „într-o țară cu înghețuri nemiloase, eu fost mereu caldă”

f5afabe7a709

Pe 18 martie 1840 la Teatrul Regal, în acea seară, doi dansatori de balet, Marie și Cerrito, urmau să danseze unul după altul. Inițiatorul acestui duel deosebit a fost însăși „Marie divină”. A  decis să se confrunte cu tinerii. În sală era o tensiune, ca și înainte de începerea ostilităților. Sala a înghețat … În esență, a fost un duel cu două stiluri. Judecătorul-șef, Timpul, care a fost ultimul judecător, a pronunțat verdictul . Timpul ia lăsat victoria lui Taglioni.

„A plecat și a lăsat în urmă o astfel de goliciune, care a înspăimântat„. a scris teatrul din Petersburg.

duel

Zeii pământești nu primesc o ceașcă mai puțin amară decât muritorii simpli. Și Marie a trebuit să o bea până la fund. Ea a cedat entuziasmului unui tată neliniștit, care a insistat să se răzbune. Cu toate ca dansa pe tulpini de flori, trandafiri, anemone, lalele erau fixate pe un arc elastic, puterea căreia putea fi garantată. Dar numărul afișat la Londra nu a avut succes.

Se retrage la vârsta de 45 de ani, după 27 de ani de carieră artistică.

În anii 1870, Marie sa stabilit la Londra, preda lecții într-un mediu aristocratic. În special, ea a învățat pe fiul reginei Victoria să danseze. 

A considerat-o afacere de prestigiu sau a fost forțată?

Cum a dispărut popularitatea ei fantastica?

 A venit vremea, când toate triumfurile trecute, strălucirea și închinarea par a fi un basm despre altcineva.

Ea, care a format gustul publicului, l-a învățat sa fie elegant, l-a învățat sa simtă harul adevarat .  Ea, ”Magia talentului”

Un epitaf a fost scris pe piatra de pe mormântul din cimitirul Pere Lachaise: „Pământul, nu o apăsă prea tare, pentru că a pășit atât de ușor deasupra lui”

1

Informații; site rusesc.

 

Reclame

arta botanica – regatul florilor

IMG_6079Botanic_Art-150Festtagsfotografien_Wedding-Afterhour-65Botanic_Art-Fragrance-90PeonyPink11DSC_0456IMG_7614IMG_6821IMG_0506img_0408IMG_0731IMG_4744IMG_5592DSC_0678IMG_6626img_6846Din dorul intens al sufletului, sprijinit de puterea dumnezeirii, se naște Împărăția iubirii adevărate, în universalitatea ei, ea, se măsoară în timp.. cu inima, şi ne spune cine suntem.

https://viataoperadearta.wordpress.com/2013/12/26/million-roses/

 

dorință

Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată.” (Mircea Eliade )

Vise printre gene, în prag de iarna- primăvară. Am o dorință să mă plimb desculță prin iarba înrourată, razele soarelui sa pătrundă printre ramurile copacilor,eu sa deschid petalele sufletului, pământul sa îl sărut cu un zâmbet, că „nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât cel care nu are niciun zâmbet”
goddess-of-spring-ronnie-biccard

 Locul în care doi oameni se cunosc, lasă o urmă în același timp si în același loc; așteptă să fie cea mai frumoasa dragoste, o dragoste cusuta cu raze de luna, dintr-un timp ceva mai romantic. 

Atunci când spun

 Buna dimineata,

Poți sa ma iubești,

 Îmi doresc.

„Cu geana ta m-atingi pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în brațe”  (Ronnie Biccard,artistul picturilor)

RONNIE BICCARD.4

arta timpului

Timpul este acea forma în care ne este permisă manifestarea vieții simplă, naturală. Ne jucăm rolul într-un spațiu si timp limitat, cu bucurie si inocenta, nobil si înălțător,cu iubire,credință si speranță.

Numai poetul,
Ca pasări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului:

In ramurile gândului,

In sfintele lunci,

Unde pasări ca el

Se întrec în cântări.

( Mihai Eminescu )
 Închei anul asa cum v-am obișnuit, cu imagini de artă. (arta veche secol XV-VI si arta nouă)

een

enia

La multi ani 2018 ! Sănătate si fericire va doresc!

la multi ani!nnnn

Portrait of Actress Elizabeth Allan. Anna Katrina Zinkeisen (Scottish, 1901-1976)Eva Mary ‘Eve_ Dickson, Lady Price (1946).tumblr_oqco071OC11ruw5mdo1_1280tumblr_owma0uQUhG1softpoo1_1280tumblr_n8db0zGuXC1sfy3b9o1_1280

rrr

nn (1)

nn (2)

Isabelle Antoinette Barones Sloet van Toutenburg, by Nicaise De Keyser-detail

Giuseppe Bartolomeo Chiari

Mattheus Verheyden, ca. 1755

Cornelis de Vos Mother and child

„Iubirea este râul vieții prin lume.***

Rogelio de Egusquiza

 

simfonie florala

 Absolutul creației este Lumea. (Sorin Cerin)

Franz Van Der Mijn; Portrait of a Lady

r (1)n (1)p (1)p (2)

Arthur Drummond http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Arthur Drummond

Arthur Drummond http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Arthur Drummond

m

lexei Harlamoff. Russian (1840 - 1925)

2 (1)

4 (1)4 (2)

Arthur Drummond http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com
sa ne vorbim prin flori
'N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă
de arbori plăpânzi care cresc."

Nam sa va spun pe cine aștept, dar aștept. Inima n-are aripi, dar deseori zboară. (Z.Stancu)

The Garden Door(1926)William Bruce Ellis Ranken (1881–1941)