acuarelă

Artist – Adisorn Pornsirikarn, Bangkok, Thailanda.

La fel ca muzica, acuarele cuceresc.
Nu există limite create pentru ei,
Nici contururi, ele sunt neclare.

Iar umbra, ca în viață, este
colorată.

 Și în felul ei
există întotdeauna bucuria libertății,

a culorilor – strălucitoare.

Parola dragostei este afinitate.

Pandemie

Viața pe margine – Marginea vieții.

– Respirație zdrențuită… picături amare – într-o țară bolnavă.

visuri

Atunci când epuizat de putere și speranță, nu înlocuiești aerul iubirii, atunci când respirația din plămâni nu este suficientă, mori, uneori …

( ne vaccinăm ?!…

Printre valurile blânde, spumante de smarald,
o lebădă albă, își întindea aripile…se înălță spre împărăția cerului.

Un pescăruș deasupra apei.

Dacă nimeni nu știe de ce ne naștem, și nimeni nu știe de ce murim, dacă noaptea noastră este mută și tăcută… Haideți să fim buni, să iubim viața ca pe o melodie, poate cel puțin nu va fi în zadar.

Suspinele sunt cele mai oneste, cele mai frumoase și, prin urmare, complet intraductibile.

… Când scrii, conduci doar mâna, iar Sufletul scrie…

O stea arde peste mare o ploaie de vise… multicolore, Fiecare zi dă mici revelații…Câteodată…aproape șoptind….în tăcere. Visuri!

Apari să dai lumen – Mihai Eminescu

Din când în când oamenii își pierd credința.

El – Creatorul cunoscând adâncimile sufletului și prevăzând cele mai mici mișcări tremurătoare ale inimii – a prevăzut că Adam, Adam a lui, adus din inexistență la viața eternă, va păcătui și îl va trăda pe Creator, prin Eva.

Arhanghelului Gabriel, Maica Domnului, au  schimbat radical întreaga istorie a omenirii, prin Buna Vestire.

Pentru a salva neamul omenesc, Domnul alege pe Cea mai Pură și Prea Fericită dintre toți, care au trăit vreodată în lume – Fecioara Maria, prin care se va naște, Isus.

„Bucură-te, milostive! Domnul este cu tine; Binecuvântată ești între femei.”

Apari să dai lumen – Mihai Eminescu

Apari să dai lumină arcatelor ferești,
Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești.
Prin vremea trecătoare lucește prea curat
Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat.
Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinți…

La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc,
Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori…
O, marmură, aibi milă de ochii-mi rugători!
Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald,

În dulcea-nfiorare a sufletului cald,
Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt,
Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt,
Să mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci…

Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi,
Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist…
O, marmură, aibi milă de sufletul meu trist!

02.02.2020 – este un plindrom perfect.